Povesti de Groaza

Probabil ca multi dintre dumneavoastra ati avut macar odata in viata o experienta paranormala care va marcat si cu siguranta aceia dintre dumneavoastra cred in spirite. Mi-am propus sa adun o serie de astfel de intamplari gasite de mine pe internet.

Dantelina : Buna.Am sa va impartasesc si voua o intamplare cel putin ciudata,din punctul meu de vedere,daca nu chiar paranormala.Probabil daca mi`ar fi fost povestita de cineva strain mi s`ar fi parut mai putin credibila insa mi`a fost relatata de chiar unul bunicul meu,unul din personajele principale ale intamplarii.
Acesta,locuind la tara avea undeva intr`o zona pustie,inconjurata doar de pasuni,un conac cu un mic staul pentru oi,unde acestea erau tinute atat in anotimpurile calduroase cat si iarna.Ajungand intr`o seara la conac,bunicul a gasit inauntru un pisoi ce statea tolanit pe pat.Nu a stiut de unde a venit fiindca in apropiere nu se mai afla nicio casa,insa l`a lasat sa stea acolo.Intamplarea se repeta seara de seara pisoiului placandu`i se pare atmosfera dinauntrul conacului,o atmosfera incalzita de soba batraneasca cu horn.Bunicului nu i se mai parea nimic ciudat insa ceva a schimbat firul actiunii.Aflandu`se acasa si nu la conac,bunicul s`a intalnit cu un vecin care a inceput sa`l agaseze deoarece doarme cu „Meteleauca”in conac.Acesta i`a cerut detalii vecinului,afland ca acest pisoi este poreclit „Meteleauca”si este de fapt strigoiul unui om rau din zona care a decedat.Speriat,primul lucru pe care l`a facut bunicul ajungand la conac a fost acela de a scoate pisoiul afara.Insa acesta nu se lasa dus „cu una,cu doua”!Astfel ca revenea oric de cate ori bunicul il scotea afara din conac.Nemaistiind ce sa faca sa scape de strigoiul inoportun,bunicul l`a luat in brate sa`l arunce cainilor.In momentul in care l`a cuprins,pisoiul s`a facut asemenea unui ghem,ca si cum nu ar fi avut oase si i`a scapat din brate bunicului meu.A fugit in pod insa bunicul avand o pusca de vanatoare la indemana a tras in el,moment in care pisoiul s`a facut o minge de foc inundand tot podul cu lumina lui si a disparut.De atunci bunicului nu i`a mai aparut „Meteleauca”,insa intamplari a mai auzit despre acesta.Strigoiul,intrupat tot in pisoi s`a dus la mama raposatului al cui strigoi era.Batrana,aplecata la vatra sa faca paine a vazut in pod pisoiul si i`a strigat sa ii lase in pace sa se duca sa se odihneasca pe lumea celalata,iar strigoiul nervos i`a aruncat batranei cu o caramida in cap.Cam atat am avut sa va povestesc.

Mankind : Povestea mea este un pic mai lunga. sper ca o sa aveti rabdare sa o parcurgeti. ea mi-a fost povestita de mama mea, care o stie de la mama ei. subiectul este real, romantarea povestii imi apartine in exclusivitate.

Se intampla acum multe veri, intr-un satuc mic din inima Baraganului. parintii mei erau deja oraseni cu acte in regula de cativa ani, insa se mai reintorceau din cand in cand pe meleagurile natale sa-si vada parintii mai batrani cu inca un an. putine lucruri cu adevarat notabile se intamplau in acel satuc uitat de lume. cateodata parea uitat chiar si de locuitorii care isi petreceau zilele in sanul acelor granite imaginare. si totusi…in acea vara calda, ceva a tulburat linistea acelui satuc.
tot timpul mi s-a parut curios faptul ca oamenii batrani vorbesc despre altii, cel mai probabil de aceeasi etate, folosind cuvinte precum „baba” sau „mosul”. aici nu era o exceptie. toti batranii din sat o cunosteau pe baba Rada, de parca ea ar fi fost baba inca de pe vremea copilariei lor. Rada isi pierduse barbatul in razboi si se zice ca desi era o femeie inca frumoasa la vremea respectiva, nici o promisiune venita din partea barbatilor care o curtau nu a reusit sa o induplece sa renunute la hainele vaduvite. probabil ca din momentul in care ultimul petitor a facut cale intoarsa, Rada Codana a fost inlocuita de catre Baba Rada.

abia se luasera cand sotul ei a pornit la razboi, astfel incat dragostea lor nu a fost binecuvantata cu un copil. rada a ramas singura si s-a izolat de prietene si mai tarziu de rude. dupa ce a imbatranit, a fost data complet uitarii, mai ales ca noi si noi generatii de tineri se ridicau de dincolo de gardurile caselor lor, umpland ulitele cu chicote si rasete. doar batranii isi mai aminteau povestea ei trista, iar tinerii o luau drept vrajitoare si ocoleau cu grija casa ei. probabil ca si batranii ar fi uitat complet de ea, daca nu ar mai fi aparut din cand in cand pe ulita, de obicei noaptea, invaluita in straiele negre…si daca nu avea sa se intample curand ceva cu adevarat straniu.

primavara, care simbolizeaza renasterea, revenirea naturii a viata, si, in general, este asociata cu o seama de sentimente pozitive, acea primavara din acel an nu a adus in satul din Baragan decat iz de moarte. prima data s-a imbolnavit Petre, un tanar de numai 27 de ani. deodata a cazut la pat , iar intr-o luna a trecut in lumea dreptilor fara ca vreun doctor sa poata da vreun diagnostic clar. dupa o luna de la moartea lui Petre, a cazut bolnav Ion. si el avea 27 de ani, si el a murit intr-o luna, fara ca medicii sa stie ce a avut. coincidenta era ciudata, mai ales ca nici unul dintre cei doi nu era insurat, in ciuda varstei inaintate, dupa standardele sociale rurale. oamenii din sat au inceput sa-si dea cu presupusul. teorii erau cu zecile, insa unul dintre sateni sustinea ca in perioadele in care tinerii se imbolnavisera, Baba Rada dadea tarcolae caselor lor. nu mai aparea seara pe ulita, in schimb parea ca sta sa pandeasca pe dupa garduri. nimeni nu a luat in seama aceasta teorie, de vreme ce erau altele mai demne de interes. luna urmatoare, tiparul s-a repetat, spre disperarea satenilor, dar mai ales a lui Marin, cel care se imbolnavise la trei zile dupa ce implinise varsta de 27 de ani, care il prinsese holtei inca. acelasi drumuri la medici, ba Marin a ajuns chiar in capitala. nimic de facut pentru el. si-a dat obstescul sfarsit o luna mai tarziu. in sat era deja mare fierbere. cei care stateau sa implineasca varsta fatidica sau o implinisera deja, nu mai stiau prin ce colt de lume sa se ascunda. au plecat care incotro, la rude sau la prieteni indepartati.

acum, analizand satenii faptele, numai ce se ridica alti doi care sustin ca au vazut-o pe baba Rada dand tarcoale casei lui Marin, chiar in perioada in care acesta era suferind. multi dintre cei prezenti erau prea tineri ca sa cunoasca povestea babei in negru, insa un batran aflat la sfat, si-a adus aminte de povestea a celei ce fusese odata, cine mai stie cand, Frumoasa Rada, transformata de tanara in baba. asa a iesit la iveala faptul ca barbatul ei murise la varsta de 27 de ani, in urma cu exact 25 de ani.

in dorinta de a da de capat acestei povesti si mai ales, de a opri sirul deceselor misterioase, satenii aflati la sfat au pornit cu mic cu mare care casa babei Rada, aflata la capatul satului. ajunsi in fata portii, acestia au fost mirati de faptul ca nu primisera niciun raspuns la straigatele lor. vazand ca nu este nimeni care sa le iasa in intampinare, acestia si-au facut curaj si au intrat in curtea neingrijita, invadata de buruieni, si apoi in casa. usa de la intrare nu era inchisa cu cheia, astfel incat a fost suficient sa apese usor pe clanta pentru a se vedea intrati inauntru.

au patruns in bucatarie, insa aici nu era nimeni. si mai curios, parea sa nu mai fi fost folosita de mult timp. au mai intrat intr-o camera saracacioasa, dar nici acolo nu se afla nimeni. asa ca au pornit catre fundul casei, unde mai exista o camera, care se presupunea a fi dormitorul. ca si cea de la intrare, usa era inchisa, insa nu cu cheia. daca ar fi stiut satenii ce imagine urma sa le reveleze deschiderea acelei usi…baba Rada parea ca doarme pe patul ei de vaduva, mare, acoperit cu lenjerie alba brodata su cu multe perne albe. parea ireala, asa cum dormea, in straiele-i negre pe cearceaful de un alb imaculat. dupa ce s-au apropiat de ea, si-au dat seama ca Rada dormea, intr-adevar, insa dormea somnul de veci. parea linistita, aproape frumoasa.

satenii credeau ca au urmat un drum infundat, insa o privire mai atenta a unuia dintre ei, a scos altceva la iveala. pe lavita aflata la picioarele patului se aflau o camasa, un pieptene si o palarie neagra. tatal lui Petru, aflat in incapere, a recunoscut camasa fiului lui, pe care acesta o primise cadou chiar de la el, atunci cand implinise 27 de ani. si tatal lui Marin a recunoscut palaria fiului sau pe care o cumparase tot cu ocazia implinirii acestei varste. stupefiati, au luat cele trei obiecte si au aratat pieptenele familiei lui Ion, care nu a stat pe ganduri sa confirme ca obiectul fusese achiizionat de Ion de la targ, cu putine zile dupa ziua lui.

prin interventia primarului, corpul decedatei a fost trimis catre cea mai apropiata unitate de medicina legala. rezultatele au intarziat sa apara, insa satul fierbea. si de aceasta data, nu era de la canicula de afara. ce cautau obiectele flacailor pe lavita babei? care este legatura intre varsta la care ii murise barbatul si moartea a trei holtei la aceeasi varsta? rezultatele autopsiei nu au facut decat sa incurce si mai tare socotelile. dupa medicii de acolo, femeia murise cu trei luni in urma. faptul ca arata ca si cum nu ar fi murit deloc, a facut ca mai multi medici sa examineze corpul. concluzia a fost ca a murit de noarte buna, iar o posibila explicatie a faptului ca se pastrase atat de bine era aerul uscat din atmosfera… sau poate ceva din compozitia peretilor casei? orice explicatie rationala parea pentru sateni o pura fabulatie, de vreme ce trei oameni o vazusera pe baba Rada dand tarcoale caselor flacailor, desi ea, oficial, era decedata de trei luni. mai mult decat atat, obiectele care le apartineau se aflau la ea in casa, pe lavita ei…

pana la urma, corpul a luat drumul spre casa, iar satenii au inmormantat-o crestineste, sperand ca aventurile ei pe la gardurile oamenilor sa ia sfarsit aici. de atunci, imbolnavirile misterioase au luat sfarsit. multi dintre tinerii care s-au refugiat din calea urgiei nu s-au mai intors in sat, furati de mirajul marilor orase.
iar baba Rada, barbatul ei ucis in lupta, Petru, Ion si Marin, toti au cazut prada necrutoarei uitari, care, ca o molie perseverenta, mananca trecerea fiecaruia pe pamant, putini fiind cei care ii scapa. ca aceasta, invidioasa, a vrut sa nu plece singura pe lumea cealalta, luandu-si trei barbati ca o recompensa pentru viata de pustnica pe care a dus-o pe Pamant, nimeni nu stie exact…cert este ca unii, batrani acum, care luasera parte la aceasta aventura pe vremea cand artrita si alte boli urate nu le inacreau existenta, inca mai au impresia ca o vad pe baba Rada plimandu-se zanatica pe aleile pietruite si luminate acum in clar-obscur ale satului…

Mickey : buna. as dori sa va impartasesc experienta prin care am trecut eu. poate pt unii nu o sa fie asa scaery dar pe mine m-a marcat. era acum cativa ani cand aveam eu vreo 12 ani cred. atunci a murit strabunicul meu. nu am avut nicio frica, nu m-am gandit la moartea lui ca la o chestie de care sa-mi fie frica. au trecut cateva saptamani de la inmormantare cand intr-o noapte dormeam in camera care fusese a lui cu sora si fratele meu in acelasi pat. la un moment dat in toiul noptii m-am trezit mi s-a parut ca aud niste zgomote. era ca un toiag care se lovea de podea ( strabunicul meu mergea cu ajutorul toiagului in ultimii ani de viata). m-am uitat la usa si am simtit cum mi se intensifica bataile inimii. deja mi se facuse foarte frica, mi-am amintit de el. s-a deschis usa si a intrat cineva in camera. nu vedeam cine e, deoarece era foarte intuneric. totusi cand a ajuns in dreptul ferestrei am recunoscut silueta strabunicului pt ca era lumina de afara, in aceea noapte era luna plina. s-a oprit putin si apoi si-a continuat drumul pana in coltul camerei. cand a ajuns acolo am simtit ca nu mai pot de frica si am tipat tare cat m-au tinut plamanii. nu imi mai amintesc nimic pret de cateva minute nu stiu ce s-a intamplat cu mine. bunicii mei au venit in camera, sora si fratele meu s-au trezit si ei. problema e ca am ramas socata, cateva minute si ma uitam in coltul camerei, la locul unde se dusese strabunicul meu. mi-au spus ca nu mi-am revenit din soc pana cand nu mi-au pus in brate o icoana foarte veche, sfintita. de abia atunci mi-am venit in simtiri.
din acea noapte nu mai stateam singura in nici un loc, permanent trebuia sa am pe cineva cu mine si noaptea cand dormeam tineam mana pe pieptul persoanei care dormea cu mine ca sa vad eu ca respira. si imi spusese cineva de la tara ca atunci cand canta cocosii a treia oara intr-o noapte, dispar taote spiritele si eu asteptam sa aud cocosii cum canta a treia oara si de abia atunci puteam sa adorm. a fost o experienta groaznica cu toate ca acum imi dau seama ca strabunicul meu nu-mi vroia raul. probabil vroia sa ne mai vada o data pe noi si casa in care traise..

Talmacita : Am sa va povestesc si eu un eveniment trist din viata mea, care consider ca a fost paranormal. Mama mea era bolnava de cancer in stadiu terminal. Locuia intr-o garsoniera, la cateva minute de mers pe jos. Matusa mea statea cu ea zi si noapte, eu veneam doar cateva ore pe zi impreuna cu fetita mea, pe atunci in varsta de 3 luni, timp in care matusa mergea acasa, se schimba si dormea putin. Mama era semi-constienta, nu mai vorbea, doar gemea de durere. Eu luam fetita in carucior si stateam langa patul ei. Copilul dormea de cele mai multe ori, sau se juca in carucior, linistita.

Intr-o zi, dimineata cand urma sa merg la mama am inceput sa aud niste horcaieli in casa. Am inceput sa strabat camerele in cautarea sursei zgomotului, dar nu am depistat de unde venea. Am sunat la garsoniera mamei, sa o intreb pe matusa cand sa vin, dar matusa mi-a raspuns precipitata”Vino repede, acum si-a dat sufletul„. Deci horcaielile pe care le auzeam erau poate ale mamei care se stingea?? Intre mine si mama functiona o telepatie formidabila si poate ca de aceea am auzit aceste gemete.
Am luat repede fetita in carucior si am plecat in viteza acolo. Pe drum copilul era linistit, dar cand am intrat in casa, pe hol a inceput sa se agite si sa planga sfasietor, cum nu o mai auzisem niciodata. Nu o puteam linisti cu niciun chip, urla ca din gura de sarpe, in conditiile in care cand mersesem acolo in ultimele zile statuse ca un ingeras.
Am sunat la niste vecini pe care ea nu-i vazuse niciodata, dar cand am intrat cu caruciorul in casa lor s-a linistit imediat.
Probabil era spiritul mamei care a speriat-o, un miros specific, nu stiu, dar ceva a speriat-o si mi se strange sufletul si acum, la 11 ani de la acele evenimente.
Dupa moartea mamei am si visat-o de cateva ori, iar unul dintre vise a fost mai ciudat. Dadusem de pomana aproape toate hainele si lucrurile ei. Pastrasem totusi un costum din stofa grena, care ii statea mamei foarte bine, dar pe care l-as fi putut purta si eu. Intr-o noapte am visat-o cu acel costum, apoi iarasi altadata imbracata tot cu el. Nu stiam ce poate fi. Insa fiindca visul se repeta, i l-am povestit unei prietene. Aceasta avand mai multa experienta de viata mi-a spus „Mama iti cere costumul, trebuie sa il dai de pomana”. Asa am facut si intr-adevar nu am mai visat-o imbracata cu el. Am tinut minte si apoi, de cate ori aveam un vis care implica haine sau mancare, cumparam lucrurile respective si le dadeam de pomana. De atunci o visez ra, dar imi zambeste mereu…sper ca e linistita si multumita.

Sper ca v-am tinut cu sufletul la gura si sper ca si fiecare dintre voi sa postati cate o intamplare de a voastra care vi s-a parut paranormala la comme